Prefață

Sunt, realmente, nimeni, fără de lecturile mele; Tot ce sunt, am învățat să fiu; în rest - nimic; de aceea, un citat: "Dacă nu există o clipă de înțelegere, când ai putut măcar repeta tot ce ai auzit folosind cu totul și cu totul alte cuvinte decât cele care oricum ți-au intrat în ureche, la ce bun să asculți? SĂ-ȚI IEI O CLIPĂ DE RĂGAZ CA SĂ SPUI LUCRURILOR AȘA CUM CREZI TU CĂ SE CHEAMĂ ELE CU ADEVĂRAT, MĂCAR ATÂT SĂ-ȚI ÎNGĂDUIE VIAȚA" (Alexander Baumgarten, 7 idei înrâuritoare ale lui Aristotel). Înșiruirea de propoziții din acest blog sunt rezultatul acestui efort: a efortului de a avea răgazul de a înțelege și de a spune lucrurilor pe numele pe care le-am înțeles, sau cred că le-am înțeles, eu. "Ce da, ce nu" este acest blog; NU: nu este un blog coerent, bine scris, drăguț și atrăgător sau (feriți-mă cerurilor!) profitabil; Ce "da": produsul propriului exercițiu de a înțelege și de a da sens lucrurilor; "meditații neîncheiate", fără concluzii finale; produs al multor frustrări, al unor idealuri; al unor dorințe, în egală măsură; o încercare care va fi plină de greșeli, erori și incoerențe, întrucât corectitudinea, sinceritatea și coerența - sunt idealuri pe care încă sunt departe de a le fi atins;